Ghid de bune maniere – cum se bea tequila?

Nu te face de ras la urmatoarea petrecere si invata secretele bauturii numita simbolul Mexicului.

Recunoaste, cand te gandesti la tequila fie iti amintesti mahmureala de dupa petrecerile de studentie, fie de barul sic unde ai incercat cateva shot-uri flambate cu o felie de lamaie. Avem o veste proasta si una buna. Daca ai suferit de mahmureli, te-ai amagit cu tequila de proasta calitate, iar daca inca nu ai incercat tequila, de acum poti sa o faci ca un profesionist.

Tequila – o bautura “pour les connaisseurs”

Daca o tratezi ca pe o bautura spirtoasa oarecare tequila te poate insela. Aroma ei rupta din caldura arida a Mexicului o face speciala printre spirtoase. Tequila este produsa numai in regiunea Jalisco din agavele care cresc aici. Trebuie sa treaca intre 8 si 10 ani ca planta sa ajunga la maturitate, sa fie recoltata, iar fructul copt sa fie rumenit si inabusit in cuptoarele distileriilor, lasat apoi la fermentat pentru a transforma zaharurile in alcool. Nu oricine poate produce tequila si nu oriunde. Legile mexicane sunt foarte stricte in privinta acestei bauturi.

Tequila buna si varinata care iti da dureri de cap

Exista doua sortimente de tequila: cea facuta 100% numai din agave si una mixta, in care exista un procent de 60% de tequila pura si alte zaharuri. Desi Mexicul supravegheaza indeaproape productia nationala, nu inseamna ca nu se gasesc pe piata si sortimente mai putin stralucite care nu au gustul si nici calitatile tequilei. Asa ca, data viitoare cand o comanzi asigura-te ca este de calitate daca nu vrei sa lupti cu mahmureala a doua zi si prefera varianta simpla in locul cocktailurilor pentru ca in ele se foloseste cel mai adesea tequila mixta.

Culoarea ii defineste gustul si varsta

Unui vin bun ii trebuie ani pana cand sa capete aroma potrivita. Acelasi lucru este valabil si pentru tequila. Fiecare varsta are numele ei si iti spune multe si despre gustul pe care il vei simti la prima gura.

• Tequila blancos/silver sunt cele care nu stau in butoaie ci trec de la distilerie direct in sticla. Sunt transparente si sunt cele care se folosesc in cocktailurile Margarita. Are gustul pur de agave si un procent mare de alcool.
• Tequila oro/gold este, de fapt, tequila Blanco imbogatita cu caramel sau alt colorant pentru a parea o tequila veche.
• Tequila Reposado –este tequila pura care este pastrata in butoaie de stejar de la doua luni pana la un an. Are un gust placut si o culoare pala.
• Tequila Anejo – este tequila tinuta in butoaie mari de stejar peste un an. Lemnul ii va da un buchet de arome unic si o culoare aramie.

Cum se bea tequila?

In niciun caz cu sare si lamaie daca alegi un shot. Un pahar mic de tequila trebuie sorbit incet, picatura cu picatura si nu dat peste cap ca la un concurs de adolescenti. Mai ales daca alegi tequila Anejo puternica si foarte scumpa. Nu numai ca te va costa o avere, dar te va trimite acasa la jumatatea petrecerii.

Cocktailuri cu tequila

Se spune ca tequila cea mai buna se bea simpla, fara adaosuri. Daca nu esti, totusi, un amator de tarii, o poti indulci in cocktailuri cunoscute in toata lumea.

• Margarita – tequila, suc de limeta
• Tequila Sunrise -tequila, suc de portocale, lichior de rodii
• Paloma – blanco/reposado tequila, suc de grepfrut
• Bloody Maria – tequila, sos Tabasco, suc de rosii

Se spune ca o tequila buna te poate tine treaz toata noaptea. De vina pentru calitatile de energizant sunt substantele continute de agave care au efect stimulant.

Sursa:foodstory.ro

Codul bunelor maniere-Situatii speciale la masa

Tin minte ca am ramas la „Bunele maniere la masa” si m-am gandit sa va arat unele exceptii. Sper sa tineti cont de ele pe viitor:

Dupa atitea sfaturi de care trebuie sa tinem seama – de la aranjarea mesei pina la ce si
cum mincam – astfel incit sa putem fi considerati bine crescuti , educati , iata ca abordam subiectul „ situatiilor generala „ care par a face exceptie de la regula. In realitate ele sunt tot niste reguli pe care trebuie sa le cunoastem.
Se maninca cu mina : biscuitii , fursecurile , strugurii ,ciresele , caisele etc.Daca-i oferi cuiva un cutit , o furculita sau o lingura , le oferi cu minerul. Personalul de serviciu va aduce tacimul cerut pe un platou sau pe un servet.
Daca vi se cere sarea sau piperul le veti pasa peste masa sau prin fata vecinului , nu prin spatele lui. Veti evita sa cereti solnita unui comesean pe deasupra mesei , la o distanta prea mare. O cereti vecinului iar apoi se da din mina in mina , asa cum am mai spus.
De obicei , cind dam mese acasa , nu exista personal de serviciu. In acest caz , platoul cu mincare trece din mina in mina , de la gazda spre dreapta. Doamnele se servesc primele , apoi domnii , iar gazda ultima – cind platoul a revenit la ea. Intre timp , stapinul casei toarna vinul , tot spre dreapta. Paharele nu vor fi umplute pina sus. Sticla nu se da din mina in mina.
Supa se serveste tot spre dreapta. La fel se procedeaza si cind stringem masa.
Cind un platou ajunge la noi ne servim cu lingura tinuta in dreapta si ne ajutam cu
furculita tinuta in stinga. Numai chelnerii servesc cu ambele tacimuri tinute intr-o singura mina.
Nu ne servim din platou cu tacimurile noastre !
Paharele nu se ciocnesc efectiv , se ridica numai pina la nivelul ochilor in timp ce se
rostestc urarile consacrate:
„ Noroc ! „ , „ La multi ani ! „. Se ridica numai paharul cu vin , tuica , etc , nu cele cu apa , cu sucuri de fructe sau cu bauturi calde. Tinem toasturi sau discursuri numai la mesele festive.
Sa nu plictisim asistenta cu discursuri lungi ! Cind le plasam ? Intotdeauna la sfirsitul felului principal cind musafirilor nu le mai este foame si sunt dispusi sa le asculte. La sfirsitul toastului , cel care l-a rostit ridica paharul in directia celui caruia i s-a adresat , iar musafirii ii urmeaza exemplul. Nici acum nu se ciocnesc paharele. Se obisnuieste ca cel omagiat sa raspunda prin citeva cuvinte. Pentru a nu incetini ritmul mesei , o va face putin mai tirziu.
Daca este vorba despre o doamna , aceasta raspunde foarte scurt , imediat , fara sa se ridice in mod obligatoriu.
Nu se amesteca vinul cu apa. Apa si vinul sunt doua bauturi pretioase. Ele au valoarea lor numai baute separat. La noi exista totusi obiceiul de a bea sprit. Dar va recomandam s-o faceti numai in familie.
CITEVA CAPCANE
Piinea si sandvisurile. Se maninca in mod diferit. Felia de piine se rupe pe masura ce
manincam , in timp ce sandvisiurile mari se taie cu cutitul si se maninca cu furculita.
Sandvisiurile mici se maninca cu mina. Pentru a intinde untul se utilizeaza un cutit special , nu cel obisnuit. Nu se ia untul direct din untiera ci se pune o bucatica pe ofarfurie. Apoi , se unge piinea rupta in prealabil , tinind-o deasupra farfuriei.
Dulceata si mierea nu se maninca direct din borcan. Fiecare isi ia pe farfurie atit cit
doreste , servindu-se de lingurita adusa la masa in acest scop. Mezelurile de toate felurile , taiate in prealabil in felii , sunt curatate de coaja cu furculita si cu cutitul in propia noastra farfurie.
Ouale fierte in coaja se maninca dintr-un paharel-suport , cel mai adesea fixat pe o
farfurioara. Se sparge virful , se indeparteaza partea de sus cu lingurita , se pun cojile in suport , sub ou , si apoi , dupa ce l-am mincat spargem si coaja. Cartofii nu se taie cu cutitul si nu se zdrobesc cu furculita in farfurie. O exceptie : cartofii fierti in coaja se inteapa cu furculita si se curata cu cutitul.
Supele sunt servite in ceasca si se maninca cu o ligura de supa ( model mic ). Daca suntem intre prieteni putem bea prima jumatate a cestii , care este limpede. Apoi folosim lingura.
Ciorbele se maninca cu lingura. Nu se raceste o supa prea calda suflind in ea. Asteptam sa se raceasca. In nici un caz nu aplecam farfuria pentru a lua ultima inghititura. Nu se inmoaie niciodata piinea in supa si nici in sos. Dupa ce am mincat , nu stergem farfuria cu o bucata de piine.
Sparanghelul se maninca in patru feluri :
1. Se apuca partea mai groasa cu un servet si se maninca din parte opusa.
2. Se prinde de la mijloc cu furculita tinuta in mina dreapta si se maninca mai intii partea subtire. Pentru ca e foarte fraged ne ajutam cu o a doua furculita tinuta in mina stinga.
3. Se apuca de partea groasa cu mina ( pe masa se afla obligatoriu un bol cu apa ) si se sustine cu furculita tinuta in mina stinga.
4. Cu o singura furculita tinuta in mina dreapta , daca sparanghelul e foarte mic. Am observat ca nu se foloseste nicioadata cutitul.
Salata si andivele – Se maninca gata taiate si preparate. Daca bucatelel sunt foarte mari se taie cu cutitul. Nu se duc la gura bucati mari. Nu este o greseala sa cerem otet , lamiie , sere , piper , untdelemn daca ni se par fade. Dar sa nu exageram cerind toate cele de mai sus.
Salata si andivele se maninca cit mai aproape de starea lor naturala. In Franta slata se maninca la sfirsit , separat.
Muraturile , gogosarii , castravetii murati
Cind se ofera in castroane castraveciorii si gogosarii se iau cu furculita proprie si se taie in farfurie pe masura ce se maninca. La fel ce friptura. Gogonelele se pot lua cu mina pentru a nu face un „ dus „ comesenilor cu sucul ce pote tisni din belsug. In farfurie se taie cu atentie (din acelsi motiv ) cu cutitul tinut in mina dreapta si furculita in stinga. Nu se musca din muraturi.
Conopida – se taie cu furculita ; nu se foloseste cutitul.
Chiftelele , sarmalele , ruladele se taie cu furculita.
Pestele nu se maninca la fel ca friptura. Nu se taie cu un cutit normal. Tacimul de peste este alcatuit dintr-un cutit de o forma speciala si o furculita mai mica. Cutitul se foloseste doar la transare , dezosare si ca ajutor la mincat. Odata operatia terminata ( desfacerea in doua si indepartarea sirei spinarii ) cutitul nu se mai foloseste la taiat. Fiind foarte moale ,furculita este suficienta. Oasele pe care le avem in gura se pun pe furculita apropiata de buze sau , in cazuri extreme , le putem scoate cu ajutorul a doua degete. Pentru pestele din conserva ne slujim de furculita , tinuta in dreapta , ajutindu-ne cu o bucata de piine , tinuta in stinga. Mincatul pestelui cere o arta speciala. Inainte de a iesi in lume intrebati si apoi exersati acasa …
Crustaceele
Daca nu stim cum se maninca stridii , le putem refuza ! Dar exista niste reguli care se
invata. Se deschide scoica daca este inchisa , cu lama unui cutit ( de peste sau obisnuit ). Se scot intestinele si branhiile ( au o culoare mai inchisa ) cu ajutorul furculitei. Se scoate apoi stridia din scoica desprinzind-o din articulatie. Se pune in farfurie si maninca cu lamiie , sare ,piper.
Crevetii ca si racii : se sevresc de obicei fara
carapace. Daca masa e mai putin festiva crevetii se curata cu mina , respectiv se rupe capul ,cu care ocazie ies si intestinele , apoi se curata din carapace. La crabi , languste si homari se rup cu mina articulatiilr si apoi cu un cleste special se sparg oasele si se scoate cranea din cosul pieptului , din picioare si coada. Carnea acestor crustacee se maninca cu piine prajita si unt. Este necesar ca pe masa sa existe un bol cu apa pentru clatirea degetelor.
Icrele de Manciuria si icrele negre.
Se aduc pe un platou rondele mici de piine prajita , unse cu unt si deasupra icrele. Daca se ofera in castronase ne vom pune in farfurie cu lingurita de serviciu o cantitate rezonabila si ne vom face sanvisuri mici. In cazul icrelor obisnuite le putem unge pe o felie mai mare de piine , dupa dupa care o vom taia cu cutitul tinut in mina dreapta si furculita in mina stinga. Procedam la fel cu toate sandvisurile mari. Taiem ( ca la friptura ) doua trei bucatele si le mincam cu furculita tinuta in mina dreapta. Putem minca icrele si luindu-ne in farfurie o portie din care , cu ajutorul cutitului ne ungem bucati mici de piine rupta cu mina. La fel se
maninca si antreurile reci mai putin consistente ( salata de vinete , pestele cu maioneza etc ).
Carnea de pasare nu se maninca cu mina.
Cum am mai spus , carnea se aduce gata transata la masa.
Spaghetti : din castronul adus la masa , va serviti cu portie rezonabila , apoi le manincati rasucindu-le cu furculita , sau dupa moda italiana va ajutati cu lingura. Lingura se tine in mina stinga , iar spaghetele se ruleaza cu furculita. Gazda trebuie sa aleaga spaghete nu prea lungi pentru a nu ne chinui sa le ducem la gura.
Orezul : se maninca cu furculita , ajutindu-ne cu cutitul.
Cafeaua , ceaiul , cacaoa cu lapte : nu se lasa niciodata lingura in ceasca din care
bem. Ea se pune pe farfurioara care ramine pe masa , alaturi de ceasca. Degetul mic nu se tine ridicat cind duceti ceasca la gura. Cind beti cafea turceasca sau filtru ridicati farfurioara cu mina stinga in timp ce ducem ceasca la buze cu dreapta. Bineinteles fara lingurita. Nu beti niciodata cafea , chiar daca nu aveti musafiri , fara a pune o farfurioara sub ceasca.
Prajituri , torturi : se iau cu mina daca sunt uscate , cu lingurita sau cu furculita daca sunt cu crema sau frisca.
Pere si mere : le taiem cu cutitul de fructe inpatru parti pe care le curatam de
coaja una cite una , ajutindu-ne de furculita. Se taie apoi in bucati pe care le mincam cu furculita. Este admis ca sferturile pe care le lasam cu coaja sa fie mincate cu mina. E necesar sa ne clatim degetele. Daca para este prea zemoasa nu o mincam cu mina. Daca nu va pasa de eticheta , puteti sa muscati din mar.
Fragii si capsunile : se maninca cu mina daca au codita , daca nu au se dau lingurite , mai ales cind sunt servite cu frisca.
Strugurii , visinele si ciresele : se maninca cu mina , bob cu bob. Simburii si coditele de cirese si de visine se pun pe farfurie. Strugurii se maninca cu simburi si pielita.
Piersicile : se tin cu mina stinga pentru a le taia in doua. Separam simburele de fruct si-l curatam de coaja. Se maninca fructul cu cutitul si furculita.
Prunele si caisele : le deschidem cu mina , scoatem simburele si mincam fiecare jumatate.
Portocalele , mandarinele , clementinele : le taiem coaja in forma de stea , scoatem fructul si-l separam in felii pe care le mincam cu mina. Nu este indicat sa ne servim de tacimul de fructe decit intr-o ocazie deosebita.
Bananele : se curata cu cutitul si se maninca cu mina sau , daca sint prea moi , cu cutitul si furculita.
Pepenii si ananasul : sunt serviti in felii si se maninca cu furculita in afara de cazul
exceptional in care ananasul este foarte dur si justifica folosirea cutitului. In Grecia ni se recomanda sa curatam pepenele de coaja si sa-l servim intr-un castron mare , taiat in cuburi mici; se maninca cu furculita.
Grape-fruit-ul : este servit taiat in doua si se
maninca cu lingurita. In prealabil , se separa cu cutitul pulpa de coaja pentru a evita ca sucul sa tisneasca atunci cind il mincam.
Kiwi : se taie in doua , iar miezul se maninca cu lingurita.
In concluzie : la masa fructele se maninca numai cu ajutorul cutitului , furculitei sau linguritei.
Muscam cu pofta din ele numai cind suntem in livada.

Sursa: Codul bunelor maniere.

Bunele maniere la masa

Ieri am inceput sa va vorbesc despre bunele maniere la masa. Astazi continuam cu „Invitatii la masa”- „Cum aranjam masa”.

• Cum aranjam masa

Chiar daca suntem „intre noi”, masa familiala, masa de toate zilele, trebuie sa fie apetisanta si ingrijita, pentru ca un vechi dicton spune „omul inteligent se hraneste cu  ochii”. E de preferat o farfurie de faianta- intacta- uneia de portelan care s-a ciobit, chiar daca ultima a fost candva foarte frumoasa.

Fata de masa. Putem folosi o fata de masa din in, curata si apretata, in locul uneia dintr-o tesatura scumpa, dar plina de pete.

Pentru mesele festive, fata de masa si servetelele vor fi si ele festive, de un alb imaculat, dar pentru reuniuni intime se pot folosi si fete de mese colorate. In nici un caz nu ne vom servi de cele din material plastic, chiar daca imita perfect cea mai sofistica tesatura. E bine sa asezam sub fata de masa un molton subtire care protejeaza furnirul mesei.

Farfurii si tacamuri. Trebuie sa asiguram un anumit spatiu pentru fiecare invitat, chiar si pentru cei foarte bine educati, care stiu sa-si tina coatele pe langa corp. Ca musafirii sa se simta confortabil, acest spatiu trebuie sa fie de cel putin 50 de centimetri.

Masa familiala si cea festiva se aseaza la fel, ceea ce le deosebeste este doar numarul farfuriilor, al tacamurilor si al paharelor, stabilit in functie de de mancare. Fiecare  farfurie va fi dublata la mesele festive de alta, utilizata doar pentru a pune pe ea farfuria din care mancam. La mesele de fiecare zi ne putem lipsi de aceasta farfurie de serviciu.

Modul cel mai simplu de a aranja o masa

Mai multe moduri de a aranja o masa

Astfel asezam o masa cu invitati

Maine o sa vorbim despre „Paharele si sticlele de bauturi”

By Iuly.

Bunele maniere la masa

Un subiect foarte important, de care orice om trebuie sa tina cont, sunt bunele maniere la masa. Se spune ca piatra de incercare a educatiei unui om este comportamentul sau la masa. De aceea m-am hotarat sa vorbesc despre acest subiect. In urmatoarele zile, am sa va prezint cativa pasi pentru a va imbunatati manierele la masa. Pentru mine aceste maniere sunt foarte importante si este unul dintre capitolele mele preferate din „Codul bunelor maniere”. Pentru inceput vom vorbi despre : „Invitatii la masa” – „Punctualitatea” si „Pregatirea casei pentru musafiri„, iar maine vom vorbi despre „Invitatii la masa” – „Cum aranjam masa”

• Punctualitatea

Este important ca persoana care invita la masa sa indice ora invitatiei, iar cei invitati sa o respecte. Daca ati ajuns cumva mai devreme… va plimbati in jurul casei! Daca la o intalnire in oras eticheta cere sa veniti cu 5 minute inainte de ora fixata (Mai ales domnii!), intr-o casa se intra 5-10 minute mai tarziu, petru a lasa gazdei un moment de respiro. O intarziere mai mare de 30 de minute este insa inadmisibila. Dupa o perioada de asteptare, gazsa va hotari momentul inceperii mesei, iar cel care  intarziat isi va cere scuze si va manca felul la care s-a ajuns, chiar daca acesta e tortul. O gazda amabila ii va oferi totusi musafirului intarziat si un alt fel de mancare, fara sa reia insa tot meniul. Ganditi-va ce chin ar fi pentru gospodina sa repete masa, la diverse intervale, pentru 5 invitati intarziati!

Daca aveti o gripa, veti renunta la invitatie pentru a nu-i molipsi pe cei din jur. Anuntati-va, va scuzati si rezistati tentatiei de a da curs invitatiei – asa este civilizat!

• Pregatirea casei pentru musafiri

 

Oricine primeste musafiri sau merge in vizita stie ca tot apartamentul, nu numai masa, trebuie sa arate bine.

Bucataria, baia, antreul. Primele doua necesita o atentie speciala, mai ales cand avem oaspeti. Nimeni nu va manca fara noduri daca, din intamplare, a vazut ca in „laboratorul” gospodinei nu straluceste de curatenie. Dar prima impresie ne-o facem din holul de intrare. Cand aceste e plin de incaltaminte di haine, are un aspect deplorabil. Confectionarea unor dulapioare speciale pentru pantofi sau macar a unor rafturi cu o draperie nu costa mult si rezolva problema.

Mirosul. Sarmalutele pot fi minunate, ca si ciupercile umplute pentru care am prajit ceapa. Nu este obligatoriu sa „parfumam” tot blocul cu aceste… miresme tari. Se gateste cu o zi inainte, cu geamul de la bucatarie deschis, iar in ziua primirii musafirilor aerisim bine toata casa. In hol putem avea un vas cu levantica prin care ne trecem degetele, rasfirand-o usor; parfumul degajat e placut si persistent. Pe aragaz, pe un foc foarte mic, vom pune o tabla (eventual cea pentru copt vinete), iar pe ea cateva crengute de brad. Incercati!

Cam atat pentru azi, maine vom invata cum sa aranjam masa. Bafta!

Top 10 intrebari de care trebuie sa tinem cont

1) De ce barbatul trebuie sa mearga, alaturi de femeie, pe partea exterioara a drumului?

Originile acestui obicei de buna purtare, dar si de precautie, nu au o incadrare foarte precisa in istorie, dar fac referire la prevenirea expunerii damei in fata eventualelor pericole ce ar putea veni dinspre exteriorul drumului. Unii considera ca astfel, daca un vehicul ar trece in viteza pe drum, foarte aproape de trotuar, barbatul si nu femeia ar fi cel stropit de eventualele balti si noroaie. De asemenea, din acea pozitie, barbatului i-ar fi mai usor sa isi apere compania feminina, trimitand-o mai lesne la adapost si, inca o data, ferind-o de expunerea in calea primejdiei.

2) De ce dau barbatii „noroc” cu mana dreapta atunci cand se intalnesc?

Trebuie mentionat ca in trecut, gestul de a da mana diferea un pic de forma sa de astazi. Barbatii isi prindeau reciproc bratele drepte din zona antebratelor, pentru a pipai atat palma cat si maneca, cautand existenta unei eventuale arme. Sigur ca aceasta putea fi ascunsa in mana stanga, dar cum cei mai multi oameni sunt dreptaci, se considera ca nimeni nu ar risca sa foloseasca mana stanga pentru a injunghia pe cineva. Stangacii erau priviti cu ochi rai, deoarece te puteau injunghia in timp ce iti strangeau mana. Mai mult, in diverse societati medievale, inainte de aparitia hartiei igienice, exista obiceiul ca oamenii sa isi foloseasca mana stanga pentru a se curata la dos. De aceea, aceasta era considerata murdara si, in consecinta, niciodata intrebuintata pentru salut.

3) De ce ridica barbatii palaria atunci cand saluta?

Descoperirea capului denota in sine un gest de smerenie si respect, infatisandu-l pe omul dinainte asa cum este el, la statura cu care a fost inzestrat. Totusi, manifestarea pare sa aiba radacini foarte clare in trecutul nu foarte indepartat al civilizatiei umane, reiterand obiceiul de ridicare a coifului prin care cavalerii, la sfarsitul unui turnir, isi descopereau chipul, spre a fi recunoscuti si adulati de public.

4) De ce barbatul intra primul in restaurant?

Este unul dintre putinele locuri unde „lipsa de politete” este o virtute. Explicatia este simpla. De regula, cand se deschide usa restaurantului, oamenii din local isi vor indrepta privirile spre intrare. Barbatul intra primul, tocmai pentru a feri femeia care il insoteste, de privirile indiscrete. La masa, gentlemanul ii va oferi damei scaunul cu spatele spre sala. Astfel, va putea manca linistita, nederanjata fiind de privirile curiosilor.

5) De ce spunem „Noroc” sau „Sanatate” atunci cand cineva stranuta?

Prezenta acestui gest este discutabila in „topul” de fata, deoarece, conform normelor de buna purtare, daca cineva stranuta in imediata noastra vecinatate, comportamentul corect este ignorarea momentului si evitarea oricarei remarci, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Totusi, in acceptiunea generala, este consideat un gest de buna credinta sa faci aceasta „urare” persoanei ce da semene de guturai. Originile? Oarecum multiple. In anul 77 d.Hr., oamenii credeau ca stranutul cauzeaza pierderea sufletului sau incetarea batailor inimii, asa ca „Fii binecuvantat!” („Noroc, sanatate” la romani) era folosita ca o formula menita sa previna aceste nenorociri. In plus, in vremurile de demult, medicina era rudimentara si facuta dupa ureche, oamenii mureau adesea din simple gripe sau raceli si o astfel de urare avea o insemnatate mult mai mare decat astazi, fiind inzestrata, in constiinta oamenilor, cu puteri oarecum vindecatoare.

6) De ce barbatii le ofera flori femeilor?

Explicatia este mai degraba respingatoare, dar se pare ca acest obicei este originar din Evul Mediu. Atunci,igiena corporala era neglijata pentru ca baia era considerata ceva murdar (crestinii disociindu-se de bunele obiceiuri ale romanilor), fiind un eveniment care se intampla aproximativ o data pe an, iar florile aveau menirea de a indeparta izurile neplacute ale doamnelor. Avem de a face, aici, mai mult cu o forma de politete interesata, barbatii facandu-si, mai degraba, lor insisi un serviciu, prin oferirea de flori parfumate femeilor cu mirosuri… tari.

7) De ce nu trebuie sa ne descaltam atunci cand mergem in vizita si de ce trebuie sa le cerem oaspetilor nostri acest lucru?

Precum in cazul oferirii de flori, si evitarea descaltarii provine tot din Evul Mediu si este un obicei care tine tot de cauza indepartarii eventualelor mirosuri neplacute care ar putea emana din picioarele goale. In plus, invitatul poate avea parte de un accident nefericit, cum ar fi o soseta rupta si degete la vedere, o situtie jenanta pentru toti cei prezenti.

8 ) De ce barbatul trebuie sa intre primul in taxi?

Poate parea o pornire paranoida, dar raspunsul este: de teama ca nu cumva taximetristul sa porneasca in tromba cu domnita! Perspectiva nu este foarte hilara nici astazi, avand premise plauzibile, insa aceasta precautie isi gaseste o justificare solida in vremurile medievale ale curtezanelor si amorezilor de tip Cassanova. Nu de putine ori, acesti amanti perfecti s-au substituit rolului de birjari ai unor calesti sau trasuri, pentru a le fura aristocratilor, chiar de sub nas, pretuitele „achizitii” feminine. Ca sa evite asemenea surprize neplacute, domnii s-au gandit sa isi dea lor insisi intaietatea la „imbarcari”, tendinta pastrata pana in zilele noastre.

9 ) De ce punem mana la gura atunci cand cascam?

In afara faptului ca multa lume nu mai are acest bun obicei si ca explicatia sa evidenta este neexpunerea interiorului cavitatii bucale spre vazul tuturor, aceasta grija de a ne acoperi gura atunci cand cascam are la baze o superstitie destul de veche. Ca si in cazul stranutului, si in cel al cascatului oamenii de odinioara vedeau pericolul eliberarii sufletului din corpul uman sau patrunderea necuratului in acesta. De aceea, printr-o metoda pe cat de simpla, pe atat de eficienta, astuparea gurii cu mana inlatura eficient aceste ingrijorari.

10) De ce era un mare sacrilegiu ca glezna unei femei sa fie vazuta de un barbat, altul decat sotul sau?

La sfarsitul secolului al XIX-lea, in anumite tari din Europa, se nasteau chiar dueluri pe viata si pe moarte pentru un astfel de eveniment, care astazi pare de-a dreptul ridicol. Cu atat mai caraghioasa pare situatia, cu cat decolteul generos al femeilor, nu doar „avea voie”, dar era musai sa fie arborat fara nicio grija, in toata plenitudinea lui, in vazul lumii… de dragul expunerii bijuteriilor. Piciorul, in schimb, era acoperit intotdeauna cu ciorap, fiind considerat, pe atunci, un fel de organ intim al femeilor, motiv suficient ca surprinderea sa cu privirile sa nasca tragedii.

Secretul unui comportament agreabil si civilizat in societate se poate obtine prin decantarea bunelor obiceiuri filtrate si adaptate de la o generatie la alta. Familia, scoala, anturajul au un rol capital in formarea unei existente normale a oricarui individ. Un adevar cunoscut, dar neasimilat suficient, spune ca drumul libertatii trece prin cultura.

Sursa: http://www.descopera.ro